Skateboarding tricks
- Tuck Knee
- 50-50
- ABD
- Outside Boardslide
- Pool Skating
- The Loop
- Wallplant
- Broken Fingers
- Half Cab Impossible
Articole skteboarding
http://eshop.boardersshop.ro/#
http://www.rulez.ro/skateboard-c-3.html?osCsid=1vg8m321t6a3bae1madc3rh437
http://www.insportline.ro/skateboard
http://www.bmxmagazin.ro/
Istorie
Skateboarding-ul are o istorie foarte bogată, plină de inovaţii şi de povestiri foarte interesante. Câteva dintre aceste poveşti vi le vom spune şi vouă, poveşti legate de începuturile skateboardului şi evoluţia acestui sport de-a lungul existenţei sale.
Cum a început totul? Ei bine pe la începutul anilor 1900 s-au creat plăci de care erau prinse axe cu roţi, iar aceste inovaţii erau foarte asemănătoare trotinetelor, axele cu roţi fiind asemenea cu cele ale patinelor cu rotile, existând variante cu două sau cu patru axe. Pentru un control mai bun al plăcii aceste inovaţii au fost dispuse cu un mâner, iar apoi acesteia i-a fost ataşată şi o ladă prinsă de placă prin cuie. Aşa s-a practicat mersul cu "skateboardul" până prin anii 1950 când s-a început fabricarea axelor speciale pentru noua jucărie a copiilor. Până atunci fiind dezmembrate foarte multe axe de la patinele cu rotile.
În anii 1950 au fost făcute modificări la axe (dispozitivele care ţin rotile), iar copiii au început astfel să folosească placa mult mai uşor. Spre sfârsitul anilor 1950 surful a devenit un sport din ce în ce mai popular, şi lumea a început să găsească din ce în ce mai multe asemănări între a face surf şi a se da pe placa de skateboard (a practica skateboardingul). În 1959 s-a pus în vânzare primul skateboard Roller Derby. Roţile de cauciuc şi-au făcut apariţia şi surful pe trotuar a început să se dezvolte, astfel că în decada anilor 1960 skateboarding-ul şi-a câştigat foarte mulţi suporteri din rândul surferilor. Promotor al noului curent: Larry Stevenson, editor al revistei "Surf Guide", care după ce a început să promoveze skateboarding-ul, lucrurile au început să ia amploare. Interesul şi pasiunea lui Larry pentru noul sport s-a materializat in 1963 când compania pe care o conducea, "Makaha", a creat prima placă profesională de skateboard, şi a format o echipă care să promoveze produsul
Primul concurs de skateboarding a avut loc în 1963 la "Pier Avenue Junior School" din Hermosa, California. În 1964, legendarul surfului, Hobie Alter, se asociază cu compania de suc Vita Pakt pentru a crea skateboardul Hobie. În timp ce majoritatea skaterilor au ales să se dea pe străzi sau pe trotuare, alţi skateri mai curajoşi s-au aventurat cu plăcile în piscine goale. În 1965, skateboardingul s-a ridicat la înalte standarde datorită concursurilor internaţionale organizate, a filmelor "Skater Dater", revistelor "The Quarterly Skateboarder" şi a excursiilor organizate prin ţară de echipele de skateboarding. Aproape 50 de milioane de plăci de skate au fost vândute într-o perioada de 3 ani, însa dintr-o datã skateboardingul a " murit" pur şi simplu în toamna anului 1965.
Această primă decădere a skateboardingului a avut loc în mare parte din cauza inferiorităţii produselor şi a publicului care s-a arătat deranjat de acest sport nechibzuit / nesăbuit / nebunesc. Fabricanţii erau atât de interesaţi în a scoate produsele pe piaţă încât nu se mai făceau cercetări în vederea unei dezvoltări a calităţii. Deşi unele companii au creat roţi mai bune, roţile de cauciuc rămâneau cele mai ieftine pentru fabricanţi. Însă aceste roţi nu dădeau plăcii echilibru pe stradă şi astfel skaterii se accidentau frecvent. În câteva oraşe skateboardingul a fost interzis pe motive de sănătate şi siguranţă şi după câteva accidente fatale, acest sport a fost de-a dreptul "decapitat", iar producători precum Vita Pakt şi Makaha au pierdut sume enorme din cauza contramandării comenzilor.
De-a lungul următorilor opt ani skateboardingul s-a practicat mai mult în secret, arătându-şi totusi adevărata faţă în zone ca Santa Monica, California. În această perioadă, Larry Stevenson inventează “kicktail”-ul (lovirea plăcii în partea din spate) si încearcă să reînvie skateboardingul, însă a avut foarte puţin succes.
În 1970, un surfer pe nume Frank Nasworthy şi-a vizitat un prieten la o fabrică de plastic din Purceville, Virginia. Acea fabrică producea roţi din uretan pentru patinajul vehiculelor industriale. Uretanul le asigura patinajului o alunecare foarte bună şi, astfel, Frank realizează că roţile din uretan ar fi potrivite pentru Skateboardul Hobie şi se hotărăşte să înceapă să producă acest tip de roţi. Aşa cum era de aşteptat, era mult mai uşor să te dai pe o placă cu astfel de roţi decât pe una cu roţi din cauciuc. Frank a promovat produsul în zona San Diego şi, iniţial, a întâmpinat rezistenţă din partea skaterilor cât şi a altor companii. Totuşi, de-a lungul timpului, roţile din uretan au câstigat un număr important de suporteri şi s-au răspândit în întreaga Californie. În 1973, roţile "Cadillac" ale lui Frank Nasworthy au fost a doua bombă în lumea skateboardingului. Producătorii de axe cum ar fi Bennett şi Tracker au început să fabrice axe speciale pentru skateboarding. Producătorii de plăci s-au înmulţit peste noapte şi, dintr-o dată, skateboarding-ul a fost invadat de noi produse şi noi idei. Road Rider inventează primul dispozitiv de fixare a roţii încheind astfel epoca în care exista pericolul pierderii roţilor . Skateboardingul de slalom, downhill şi freestyle este practicat acum de milioane de entuziaşti. Revista "Skateboarder" reînvie şi, în curând, i se alătură şi o altă serie de publicaţii despre skateboarding. Bruce Logan, Russ Howell, Stacy Peralta, Tom Sims şi Gregg Weaver sunt descrişi foarte mult în aceste reviste. Această perioadă a fost una de bun augur pentru acest sport care era la vremea respectivă în vogă.
Primul skatepark în aer liber este construit în 1976 în Florida. În curând, se deschid sute de skateparkuri în toată America de Nord. Skateboardingul se dezvoltă foarte mult şi astfel skateboardingul de slalom şi freestyle devine din ce în ce mai puţin popular. Forma skateboardului se schimbă şi ea, lătimea plăcii se modificã de la 6-7 inch la 9 inch. Această creştere a lăţimii plăcii asigură o mai bună stabilitate pe suprafeţele verticale. Unii dintre cei mai buni skateri ar fi Tony Alva, Jay Adams şi Tom “Wally” Inoyoue. Wes Humpston şi Jim Muir care au promovat pe piaţă un model de plăci de succes, marca Dogtown, acestea având şi grafică. Nu mult mai târziu, aproape toţi producătorii de plăci au aplicat diferite desene pe plăcile fabricate.
Jay Adams
În 1978, Alan Gelfand inventeazã “ollie”-ul (săritura) şi astfel skateboardingul se mută la următorul nivel. Rădăcinile stilului “street” (“de stradă”) se dezvoltă când skaterii încep să inventeze scheme/sărituri pe verticală pe teren drept. Cultura skateboard începe să se îmbine cu punk-ul şi cu noul val de muzică din acele timpuri. Imagini cu cranii încep să apară pe plăcile de skateboard datorită geniului creativ al lui Vernon Courtland Johnson de la compania Powell.
Practicarea skateboardingului în piscine a devenit extrem de populară şi, datorită unei tehnologii mai bune, skaterii puteau realiza ollieu-ri mai mari cu mult în afara parapetului. Asigurarea skatepark-ului a devenit o adevărată necesitate din cauza obligaţiilor de acest fel. De fapt, asigurarea skateparkului era atât de scumpă pentru majoritatea patronilor încât acestia şi-au desfiinţat skateparkurile. La sfârşitul anului 1980, skateboardingul moare pentru a doua oară, mulţi fabricanţi confruntându-se din nou cu
Revista "SkateBoarder"
pierderi extraordinare. Cum BMX-ul devenise popular, iar revista "Skateboarder" se transformase în "Action Now", majoritatea skaterilor au renunţat la acest sport. Astfel, skateboardingul se mută din nou “underground” şi astfel, skateboardingul începe din nou să se practice în secret. Însă un contingent puternic s-a menţinut în skateboarding, şi, deoarece majoritatea skateparcurilor s-au închis, s-au construit în continuare half-pipe-uri şi rampe.
În 1981, revista "Thrasher" face un efort şi începe să publice anumite articole care să le furnizeze skaterilor informaţii din scena skateboarding-ului. Deşi se ţineau concursuri de skateboarding, adunările la aceste evenimente erau mici iar câştigurile erau încă şi mai mici. În 1982, Tony Hawk a câştigat primul său concurs la "Del Mar Skate Ranch". În 1983, firme ca Santa Cruz, Powell Peralta şi Tracker au început să vada acest sport în ascensiune. În acelaşi an, pe scena skateboarding-ului intră "Transworld Skateboarding".
În 1984, şi-a făcut apariţia skateboardingul în rampă (half-pipe) urmat îndeaproape de stilul “street” (pe stradă). Rampele au devenit populare. Powell Peralta a creat prima casetă video cu skate, “Bones Brigade” (“Brigada oaselor”) mulţumită unor mari talente creatoare de la CR Stecyk şi Stacy Perlata. Această casetă i-a prezentat pe skaterii echipei şi a împins skateboardingul spre niveluri de popularitate şi mai înalte. Au apărut o multime de noi producători şi skateboardingul a intrat în cel de-al treilea val de popularitate. Au ieşit la iveală numeroşi campioni cum ar fi Tony Hawk, Christian Hosoi, Lance Mountain şi Neil Blender (half pipe). La “street”, Mark Gonzales, Natas Kaupas şi Tommy Guerrero au ridicat “ollie”-ul la înalte standarde. Skateboardingul freestyle a avut, de a semenea, un important rol pe scenă, iar Rodney Mullen a fost mereu în fruntea competiţiei la acest stil.
De la jumătatea până la sfârşitul anilor `80, trei mari firme de skate au condus piaţa şi anume Powell Peralta, Vision/Sims şi Santa Cruz. Producţia plăcilor şi câştigurile la concursuri au crescut foarte mult şi câţiva skateri profesionişti au scos în această perioadă câştiguri de până la zece mii de dolari pe lună. Asociaţia Naţională de Skateboarding, condusă de Frank Hawk, a organizat numeroase concursuri în America de Nord şi, în cele din urmă, în toată lumea. Papucii de skate marca Airwalk, Vans şi Vision au devenit extrem de populari alături de hainele de skateboarding. La sfârşitul acestei decade, skateboardingul “de stradă” a devenit mai popular, iar half-pipe-ul a început să se practice mai puţin. Mulţi skateri pro s-au hotărât să părăseascã firmele mai mari care îi sponsorizau şi să-şi pună pe picioare propria firmă de skate. Unul dintre primii skateri care au facut acest lucru a fost Steve Rocco care a înfiinţat World Industries. De-a lungul timpului, personalitatea skateboardingului s-a schimbat şi skateboardingul “new school” şi-a facut apariţia. Noul stil se axeaza mult pe “ollie”, şi pe tricuri tehnice, luând o cu totul altă atitudine.
În 1991, o criză mondială a lovit lumea şi industria skateboardingului a fost extrem de afectată. La fel ca în trecut, numeroase companii s-au confruntat cu mari pierderi economice. Întreaga industrie a skate-ului a avut de suferit şi, astfel, a început să se reinventeze. În 1992 s-a înfiinţat revista "Big Brother". Ca în trecut, un cotingent puternic a mai ramas, însă de această dată ruptura nu a fost atât de mare ca celelalte două de până acum. La mijlocul anilor `90, skateboardingul s-a reînălţat şi, astfel, a apărut cel de-al patrulea val. În 1995, skateboardingul a câştigat un mare succes prin expunerea sa la Jocurile extreme ESPN. Firme de papuci de skate cum ar fi Etnies şi Vans au început să vândă extrem de multe produse, acestora alăturându-li-se şi alte companii dornice de a câstiga de pe urma popularităţii skateboardingului.
La sfârsitul anilor 1990, skateboardingul se concentrează mai mult pe stilul “street”, iar industria este plină de diferite firme şi pieţe de desfacere a produselor legate de skateboarding. În majoritatea cazurilor, skaterii pro îşi promovează propriile produse şi îşi conduc propriile companii. Longboardingul (skateboardingul pe o placă lungă), o artă cam demult uitată , se reîntoarce iar skateboardingul “downhill” obţine noi dimensiuni datorită stilului "street luge". Datorită schimbării legislaţiei, în California s-au reconstruit skatepark-uri. Munca depusă de Jim Fitzpatrick şi de Asociatia Internaţionalã de Companii de Skateboarding a asigurat construirea de skatepark-uri şi în alte state în următorii ani.
De-a lungul ultimilor 40 de ani, popularitatea skateboardingului a cunoscut urcuşuri şi coborâşuri. În ceea ce priveşte loviturile / rănile, acest sport rămâne mult mai sigur decât fotbalul american, hochei-ul, luptele sau alte sporturi populare. În ciuda preocupărilor referitoare la sănătate sau a crizelor, acest sport a avut de suferit doar pentru simplul fapt că este atât de distractiv, plăcut, etc.
SKATE-boardingul ca arta urbana
(acest video arata adevaratul farmec al skateboardingului in afara competitiilor)
Nu am drepturi de autor pentru video
Cum a început totul? Ei bine pe la începutul anilor 1900 s-au creat plăci de care erau prinse axe cu roţi, iar aceste inovaţii erau foarte asemănătoare trotinetelor, axele cu roţi fiind asemenea cu cele ale patinelor cu rotile, existând variante cu două sau cu patru axe. Pentru un control mai bun al plăcii aceste inovaţii au fost dispuse cu un mâner, iar apoi acesteia i-a fost ataşată şi o ladă prinsă de placă prin cuie. Aşa s-a practicat mersul cu "skateboardul" până prin anii 1950 când s-a început fabricarea axelor speciale pentru noua jucărie a copiilor. Până atunci fiind dezmembrate foarte multe axe de la patinele cu rotile.
În anii 1950 au fost făcute modificări la axe (dispozitivele care ţin rotile), iar copiii au început astfel să folosească placa mult mai uşor. Spre sfârsitul anilor 1950 surful a devenit un sport din ce în ce mai popular, şi lumea a început să găsească din ce în ce mai multe asemănări între a face surf şi a se da pe placa de skateboard (a practica skateboardingul). În 1959 s-a pus în vânzare primul skateboard Roller Derby. Roţile de cauciuc şi-au făcut apariţia şi surful pe trotuar a început să se dezvolte, astfel că în decada anilor 1960 skateboarding-ul şi-a câştigat foarte mulţi suporteri din rândul surferilor. Promotor al noului curent: Larry Stevenson, editor al revistei "Surf Guide", care după ce a început să promoveze skateboarding-ul, lucrurile au început să ia amploare. Interesul şi pasiunea lui Larry pentru noul sport s-a materializat in 1963 când compania pe care o conducea, "Makaha", a creat prima placă profesională de skateboard, şi a format o echipă care să promoveze produsul
Primul concurs de skateboarding a avut loc în 1963 la "Pier Avenue Junior School" din Hermosa, California. În 1964, legendarul surfului, Hobie Alter, se asociază cu compania de suc Vita Pakt pentru a crea skateboardul Hobie. În timp ce majoritatea skaterilor au ales să se dea pe străzi sau pe trotuare, alţi skateri mai curajoşi s-au aventurat cu plăcile în piscine goale. În 1965, skateboardingul s-a ridicat la înalte standarde datorită concursurilor internaţionale organizate, a filmelor "Skater Dater", revistelor "The Quarterly Skateboarder" şi a excursiilor organizate prin ţară de echipele de skateboarding. Aproape 50 de milioane de plăci de skate au fost vândute într-o perioada de 3 ani, însa dintr-o datã skateboardingul a " murit" pur şi simplu în toamna anului 1965.
Această primă decădere a skateboardingului a avut loc în mare parte din cauza inferiorităţii produselor şi a publicului care s-a arătat deranjat de acest sport nechibzuit / nesăbuit / nebunesc. Fabricanţii erau atât de interesaţi în a scoate produsele pe piaţă încât nu se mai făceau cercetări în vederea unei dezvoltări a calităţii. Deşi unele companii au creat roţi mai bune, roţile de cauciuc rămâneau cele mai ieftine pentru fabricanţi. Însă aceste roţi nu dădeau plăcii echilibru pe stradă şi astfel skaterii se accidentau frecvent. În câteva oraşe skateboardingul a fost interzis pe motive de sănătate şi siguranţă şi după câteva accidente fatale, acest sport a fost de-a dreptul "decapitat", iar producători precum Vita Pakt şi Makaha au pierdut sume enorme din cauza contramandării comenzilor.
De-a lungul următorilor opt ani skateboardingul s-a practicat mai mult în secret, arătându-şi totusi adevărata faţă în zone ca Santa Monica, California. În această perioadă, Larry Stevenson inventează “kicktail”-ul (lovirea plăcii în partea din spate) si încearcă să reînvie skateboardingul, însă a avut foarte puţin succes.
În 1970, un surfer pe nume Frank Nasworthy şi-a vizitat un prieten la o fabrică de plastic din Purceville, Virginia. Acea fabrică producea roţi din uretan pentru patinajul vehiculelor industriale. Uretanul le asigura patinajului o alunecare foarte bună şi, astfel, Frank realizează că roţile din uretan ar fi potrivite pentru Skateboardul Hobie şi se hotărăşte să înceapă să producă acest tip de roţi. Aşa cum era de aşteptat, era mult mai uşor să te dai pe o placă cu astfel de roţi decât pe una cu roţi din cauciuc. Frank a promovat produsul în zona San Diego şi, iniţial, a întâmpinat rezistenţă din partea skaterilor cât şi a altor companii. Totuşi, de-a lungul timpului, roţile din uretan au câstigat un număr important de suporteri şi s-au răspândit în întreaga Californie. În 1973, roţile "Cadillac" ale lui Frank Nasworthy au fost a doua bombă în lumea skateboardingului. Producătorii de axe cum ar fi Bennett şi Tracker au început să fabrice axe speciale pentru skateboarding. Producătorii de plăci s-au înmulţit peste noapte şi, dintr-o dată, skateboarding-ul a fost invadat de noi produse şi noi idei. Road Rider inventează primul dispozitiv de fixare a roţii încheind astfel epoca în care exista pericolul pierderii roţilor . Skateboardingul de slalom, downhill şi freestyle este practicat acum de milioane de entuziaşti. Revista "Skateboarder" reînvie şi, în curând, i se alătură şi o altă serie de publicaţii despre skateboarding. Bruce Logan, Russ Howell, Stacy Peralta, Tom Sims şi Gregg Weaver sunt descrişi foarte mult în aceste reviste. Această perioadă a fost una de bun augur pentru acest sport care era la vremea respectivă în vogă.
Primul skatepark în aer liber este construit în 1976 în Florida. În curând, se deschid sute de skateparkuri în toată America de Nord. Skateboardingul se dezvoltă foarte mult şi astfel skateboardingul de slalom şi freestyle devine din ce în ce mai puţin popular. Forma skateboardului se schimbă şi ea, lătimea plăcii se modificã de la 6-7 inch la 9 inch. Această creştere a lăţimii plăcii asigură o mai bună stabilitate pe suprafeţele verticale. Unii dintre cei mai buni skateri ar fi Tony Alva, Jay Adams şi Tom “Wally” Inoyoue. Wes Humpston şi Jim Muir care au promovat pe piaţă un model de plăci de succes, marca Dogtown, acestea având şi grafică. Nu mult mai târziu, aproape toţi producătorii de plăci au aplicat diferite desene pe plăcile fabricate.
Jay Adams
În 1978, Alan Gelfand inventeazã “ollie”-ul (săritura) şi astfel skateboardingul se mută la următorul nivel. Rădăcinile stilului “street” (“de stradă”) se dezvoltă când skaterii încep să inventeze scheme/sărituri pe verticală pe teren drept. Cultura skateboard începe să se îmbine cu punk-ul şi cu noul val de muzică din acele timpuri. Imagini cu cranii încep să apară pe plăcile de skateboard datorită geniului creativ al lui Vernon Courtland Johnson de la compania Powell.
Practicarea skateboardingului în piscine a devenit extrem de populară şi, datorită unei tehnologii mai bune, skaterii puteau realiza ollieu-ri mai mari cu mult în afara parapetului. Asigurarea skatepark-ului a devenit o adevărată necesitate din cauza obligaţiilor de acest fel. De fapt, asigurarea skateparkului era atât de scumpă pentru majoritatea patronilor încât acestia şi-au desfiinţat skateparkurile. La sfârşitul anului 1980, skateboardingul moare pentru a doua oară, mulţi fabricanţi confruntându-se din nou cu
Revista "SkateBoarder"
pierderi extraordinare. Cum BMX-ul devenise popular, iar revista "Skateboarder" se transformase în "Action Now", majoritatea skaterilor au renunţat la acest sport. Astfel, skateboardingul se mută din nou “underground” şi astfel, skateboardingul începe din nou să se practice în secret. Însă un contingent puternic s-a menţinut în skateboarding, şi, deoarece majoritatea skateparcurilor s-au închis, s-au construit în continuare half-pipe-uri şi rampe.
În 1981, revista "Thrasher" face un efort şi începe să publice anumite articole care să le furnizeze skaterilor informaţii din scena skateboarding-ului. Deşi se ţineau concursuri de skateboarding, adunările la aceste evenimente erau mici iar câştigurile erau încă şi mai mici. În 1982, Tony Hawk a câştigat primul său concurs la "Del Mar Skate Ranch". În 1983, firme ca Santa Cruz, Powell Peralta şi Tracker au început să vada acest sport în ascensiune. În acelaşi an, pe scena skateboarding-ului intră "Transworld Skateboarding".
În 1984, şi-a făcut apariţia skateboardingul în rampă (half-pipe) urmat îndeaproape de stilul “street” (pe stradă). Rampele au devenit populare. Powell Peralta a creat prima casetă video cu skate, “Bones Brigade” (“Brigada oaselor”) mulţumită unor mari talente creatoare de la CR Stecyk şi Stacy Perlata. Această casetă i-a prezentat pe skaterii echipei şi a împins skateboardingul spre niveluri de popularitate şi mai înalte. Au apărut o multime de noi producători şi skateboardingul a intrat în cel de-al treilea val de popularitate. Au ieşit la iveală numeroşi campioni cum ar fi Tony Hawk, Christian Hosoi, Lance Mountain şi Neil Blender (half pipe). La “street”, Mark Gonzales, Natas Kaupas şi Tommy Guerrero au ridicat “ollie”-ul la înalte standarde. Skateboardingul freestyle a avut, de a semenea, un important rol pe scenă, iar Rodney Mullen a fost mereu în fruntea competiţiei la acest stil.
De la jumătatea până la sfârşitul anilor `80, trei mari firme de skate au condus piaţa şi anume Powell Peralta, Vision/Sims şi Santa Cruz. Producţia plăcilor şi câştigurile la concursuri au crescut foarte mult şi câţiva skateri profesionişti au scos în această perioadă câştiguri de până la zece mii de dolari pe lună. Asociaţia Naţională de Skateboarding, condusă de Frank Hawk, a organizat numeroase concursuri în America de Nord şi, în cele din urmă, în toată lumea. Papucii de skate marca Airwalk, Vans şi Vision au devenit extrem de populari alături de hainele de skateboarding. La sfârşitul acestei decade, skateboardingul “de stradă” a devenit mai popular, iar half-pipe-ul a început să se practice mai puţin. Mulţi skateri pro s-au hotărât să părăseascã firmele mai mari care îi sponsorizau şi să-şi pună pe picioare propria firmă de skate. Unul dintre primii skateri care au facut acest lucru a fost Steve Rocco care a înfiinţat World Industries. De-a lungul timpului, personalitatea skateboardingului s-a schimbat şi skateboardingul “new school” şi-a facut apariţia. Noul stil se axeaza mult pe “ollie”, şi pe tricuri tehnice, luând o cu totul altă atitudine.
În 1991, o criză mondială a lovit lumea şi industria skateboardingului a fost extrem de afectată. La fel ca în trecut, numeroase companii s-au confruntat cu mari pierderi economice. Întreaga industrie a skate-ului a avut de suferit şi, astfel, a început să se reinventeze. În 1992 s-a înfiinţat revista "Big Brother". Ca în trecut, un cotingent puternic a mai ramas, însă de această dată ruptura nu a fost atât de mare ca celelalte două de până acum. La mijlocul anilor `90, skateboardingul s-a reînălţat şi, astfel, a apărut cel de-al patrulea val. În 1995, skateboardingul a câştigat un mare succes prin expunerea sa la Jocurile extreme ESPN. Firme de papuci de skate cum ar fi Etnies şi Vans au început să vândă extrem de multe produse, acestora alăturându-li-se şi alte companii dornice de a câstiga de pe urma popularităţii skateboardingului.
La sfârsitul anilor 1990, skateboardingul se concentrează mai mult pe stilul “street”, iar industria este plină de diferite firme şi pieţe de desfacere a produselor legate de skateboarding. În majoritatea cazurilor, skaterii pro îşi promovează propriile produse şi îşi conduc propriile companii. Longboardingul (skateboardingul pe o placă lungă), o artă cam demult uitată , se reîntoarce iar skateboardingul “downhill” obţine noi dimensiuni datorită stilului "street luge". Datorită schimbării legislaţiei, în California s-au reconstruit skatepark-uri. Munca depusă de Jim Fitzpatrick şi de Asociatia Internaţionalã de Companii de Skateboarding a asigurat construirea de skatepark-uri şi în alte state în următorii ani.
De-a lungul ultimilor 40 de ani, popularitatea skateboardingului a cunoscut urcuşuri şi coborâşuri. În ceea ce priveşte loviturile / rănile, acest sport rămâne mult mai sigur decât fotbalul american, hochei-ul, luptele sau alte sporturi populare. În ciuda preocupărilor referitoare la sănătate sau a crizelor, acest sport a avut de suferit doar pentru simplul fapt că este atât de distractiv, plăcut, etc.
SKATE-boardingul ca arta urbana
(acest video arata adevaratul farmec al skateboardingului in afara competitiilor)
Nu am drepturi de autor pentru video
